Politica, banii și
închisoarea.
Nu vreau să discut acțiunea intreprinsă
de dl Năstase. Gestul său este unul cât se poate de
personal, drept urmare orice discuție pe tema asta, din punctul meu de
vedere, este irelevantă. Singurul lucru pe care îl pot spune în aceasta privință: însănătoșire
grabnică domnule Năstase.
Nu am citit
actele dosarului înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție a României (ICCJR). Dar nu sunt singurul; acest lucru e valabil și în
cazul lui Antonescu, Ponta, Preda, Băsescu, Blaga... de fapt sunt
foarte puțini cei care au făcut-o.
Nu le-am citit și
chiar dacă le-aș fi citit, părerea mea ar fi fost irelevantă. Pentru asta sunt desemnați
judecători!
Timp de 20 de ani justiția romană a fost criticată în nenumărate
rânduri pentru atitudinea “amicală” demonstrată
față
de persoanele influente din
România (indiferent de culoarea lor politică).
Pe data de 20
iunie 2012 ceva “s-a rupt”. Ca printr-o „minune”, ICCJR a emis o sentință
definitivă
și irevocabilă, prin care un fost înalt demnitar român a fost
condamnat la 2 ani de închisoare cu executare.
Acest lucru ne-a șocat. Poporul
român
avea nevoie de o explicație; cum a fost posibil așa ceva?
În noaptea de
20 iunie 2012 o Românie întreagă, incredulă, aștepta cu sufletul la gură să îl vadă pe dl. Năstase cum se îndreaptă de la reședința sa spre penitenciarul
Rahova.
La scurt timp după tentativa de suicid a domnului Năstase, o parte din scena politică a României în frunte cu premierul României dl. Victor Ponta, la cald afirma că nu discută sentința ICCJR; în același timp se întreba dacă dl președinte Băsescu este fericit. Politizarea tentativei de suicid a reprezentat un al moment de decădere politică. Retorica domnului premier V. Ponta este la fel de plină de demagogie precum scena „plânsului” interpretată de domnul T. Băsescu în momentul în care dl. Stolojan și-a anunțat retragerea candidaturii de la funcția de președinte al statului (2004).
Domnul A. Năstase (alături de alți 5 inculpați) a fost condamnat pentru fapte de corupție! Indiferent de apartenența politică, avem obligația morală să acceptăm decizia "îndrăzneață" a ICCJR.
Fostul secretar general al Națiunilor Unite, Dl Kofi Annan definea corupția "o plagă insidioasă care are efecte corozive asupra societății umane. Corupția
subminează democrația și statul de drept, conduce la încălcări ale drepturilor
omului, distorsionează piețele economice, erodează calitatea vieții și permite crimei organizate,
terorismului și a altor amenințări pentru securitatea umană să prospere".
România este o țară cu multe probleme, iar cotele alarmante ale corupției nu
fac decât să agraveze mai mult situația social-economică a
țării.
Tocmai datorită corupției, nu avem încredere în justiție, în politicieni, în poliție, în sistemul sanitar. Din păcate lupta împotriva corupției este privită cu scepticism; mai mult, este analizată prin spectrul luptei politice.
Tocmai datorită corupției, nu avem încredere în justiție, în politicieni, în poliție, în sistemul sanitar. Din păcate lupta împotriva corupției este privită cu scepticism; mai mult, este analizată prin spectrul luptei politice.
Luând în considerare actuala funcție a domnului Victor Ponta și calitatea sa (până la proba contrarie) de doctor în drept, dânsul ar trebui să își concentreze forțele pentru a susține lupta anti-corupție, nicidecum să
politizeze tentativa de suicid a unui cetățean
român condamnat pentru fapte de corupție.
Proba contrarie: http://www.gandul.info/news/cazul-acuzatiilor-de-plagiat-la-adresa-lui-victor-ponta-analiza-pe-text-teza-de-doctorat-a-premierului-versus-cartea-profesorului-dumitru-diaconu-exclusiv-9762345
RispondiEliminaGăsești textele la finalul articolului.
:D
RispondiEliminaEhh ce știm noi Ștefan?? Noi încă nu suntem doctori!
Am văzut și eu paragrafele (mai bine spus paginile) încriminate... da nah eu nu sunt doctor în drept să fiu tare! :D
Pentru Ponta nu este, pentru noi este. Pentru Ponta adevărul e de partea lui, pentru noi dreptatea e de partea noastră.
Poate ne va spune că de fapt a fost o coincidență, sau că nu își amintește, sau poate a fost o greșeală nevinovată: în loc să printeze lucrarea originală a listat draftul unde au mai rămas bucăți de text din bibliografia de referință :D
Așadar e nevoie de o instituţie imparţială care să ne spună cine are dreptate. Poate cei de la CNECŞDTI vor elucida misterul? Poate că a fost, poate că n-a fost, sau poate nu este clar și avem cu toții dreptate =))